Amintiri, momente, emotii, clipe, o intreaga viata..

Cap 5 Incepem cand vrei tu

„Curajul este o frică ce şi-a spus rugăciunile.”

KPOV

Suvoaie de lacrimi imi cadeau pe obraz, nu puteam sa intru in casa, mama imi va face toata teoria chibritului, de la copac pana la foc. Am intrat exact pe unde am iesit, acum sa nu se inteleaga gresit, pe fereastra. M-am schimbat rapid intr-un tricou crem cu un imprimeu dragut, niste pantaloni de aceiasi culoare si cizmele cu talpa joasa, aveam sa merg mult. Vroiam sa ma eliberez de tot, de ganduri rele, de durere si mai ales de seara trecuta. Mi-am pus castile in urechi, mi-am prins parul intr-un coc neglije si am coborat iar pe fereastra. Inainte de toate i-am lasat mamei un bilet, nu aveam curaj sa dau ochii cu ea, nu inca. Spre surpinderea mea, destinul chiar se incapataneaza sa ne uneasca si uite-ma cu zambetul pana la urechi dupa o discutie cu Danyel, baiatul de seara trecuta. Dar n-am sa mai cedez asa de usor, a vrut razboi, razboi o sa primeasca. Era deja tarziu cand mi-am adunat tot curajul din lume si am ciocanit usor la usa mare din metal de culoarea fierului. Aceasta s-a deschis si de dupa ea niste ochii mari, albastrii, inconjurati de cearcane, m-au privit luminati. M-a trans in casa si m-a strans tare in brate, la asta chiar nu ma asteptasem.

Kristal, esti bine?M-a intrebat ea dupa ce si-a desprins bratele din jurul meu.

Mama, iarta-ma, am baut prea mult ieri seara, se facuse deja dimineata cand m-am trezit in motel. Cum am ajuns acolo nu stiu, pur si simplu n-am avut curaj sa mai vin acasa.

Sa nu mai faci niciodata asa ceva, habar n-ai ce sperietura am tras. Candy si Abby nu stiau nimic de tine, mi-au spus ca ai fost aseara la club. De ce nu m-ai anuntat ca pleci?

N-am vrut sa te mai ingrijorezi, speram sa fiu acasa pana la 6 dimineata, iarta-ma.

Kristal, te-ai drogat?

Ce? Cum ma poti intreba asa ceva ,mama. Tu sti cat de mult mi-a luat ca sa scap de ele, doar nebuna sa fiu sa mai iau asa ceva.

Da, stiu, te cred. Vrei ceva? Sa-ti pregatesc cina?

Nu, nu mi-e foame, sunt doar obosita, merg sa dorm, vorbim maine. Noapte buna.

Noapte buna.

Am inchis usa camerei mele si m-am trantit in pat. Gandurile mele au zburat necontrolat la el, la atingerile si sarutarile lui, la acei ochii ce ma innebunesc. Cum puteam trai o dragoste-razboi, cand eu sunt incontolabil innebunita de el?

Azi era vineri, cum am lipsit miercuri si joi, o sa am de recuperat mult. M-am imbracat rapid ca pentru o zi plictisitoare de scoala, cu un tricou rosu Mikey Mouse, niste blugi rosu inchis si pantofi negri cu toc platforma. Cheful imi lipsea si aveam o stare melancolica care dadea dependenta, trebuia sa-mi schimb starea de spirit rapid, si aveam ce trebuia sa ma trezeasca la viata. Cateva pastilute minune, care iti redau imediat bucuria necesara mie acum. Am inghitit cu greu si ameteala m-a luat pe neasteptate, am ignorat-o luandu-mi geanta, am iesit pe usa in graba.

Esti vie si intreaga? Cum ai reusit? A inceput Abby sa ma ironizeze pentru prostia pe care o facusem acum doua seri.

Intarzii, ca altfel as fi stat la o barfa cu voi.

Kristal, ce s-a intamplat cu noi trei? A intrebat Candy cu o speranta in voce.

Nu stiu, am lovit pamantul cu privirea si am trecut printre ele doua, mergand apasat pana in clasa de pictura.

Ziua a trecut la fel de greu si plictisitor, nu experimentasem nici o zi fara ele doua, parca ceva din mine nu era la locul lui. Nu sunt genul care cedeaza, dar de data asta eu facusem prostia si trebuia sa mi-o asum. Pauza de pranz a venit mai greu de cat ma asteptasem si am intrat in cantina, intorcand priviri ca de obicei. In fata mea se intindea cel mai oribil peisaj din lume, Jessica cu arsenalul ei ma priveau de sus.

Se pare ca ai disparut zilele astea de prin lumea noastra. Nu mai ai chef? Sau ai intrat in sevraj? Ochii ei ma tinteau puternic, insa un ras apasat din spatele ei m-a facut sa rabufnesc in hohote. Persoana din spate, era nimeni alta decat Candy, care intotdeauna a infruntat-o pe Jessica cu zambetul pe buze.

Iubit-o, ce-ar fi sa o scutesti pe prietena mea de fata ta, ce-i cu tine azi, ai ramas fara fond de ten? Deja ti se vad cearcanele, ce-ai facut toata noaptea, lasa-ma sa ghicesc, ai invatat la sport?

Asa Kristal, nu esti in stare sa te aperi singura? Ai nevoie de bodyguarzi?

Nu scumpo, doar ca sevrajul nu ma lasa sa vorbesc, sti, defapt nu ai cum sa sti, e greu sa arati bine in fiecare zi.

Apropo Jessica, ador mersul tau de la spate, ce zici sa ne faci o demonstratie?

Tarfe, a fost ultimul cuvant rostit de Jessica inainte sa paraseasca terenul , 1-1 egalitate.

Merci mult Candy. Am spus imbratisand-o.

Hey, pentru ce-s prieteni? Acum hai sa mancam, desi mi s-a cam dus pofta de masa.

Kristal, iarta-ma pentru remarca de mai devreme, nu vroiam sa sune ironic, doar, sti noi ne ingrijoram pentru tine. M-a oprit Abby, cu fata trista.

Tocmai deasta va iubesc eu asa de mult. Imbratisare de grup! Paream ciudate imbratisandu-ne in mijlocul cantinei, dar nu-mi pasa, aia simteam atunci, aia am facut.

Le-am urmat la masa noastra din centrul cantinei, unde Abby avea cel mai bine culoar catre masa profesorilor. Ochii lor se intalneau ca doi magneti, Candy vorbea agitata la telefon, promitand o intalnire seara asta, iar mintea mea zbura la el. Poseta mea vibra, in asa fel incat putea sa cada de pe scaun, am scos telefonul si pauza, pe ecranul lui aparea simplu Necunoscut. Farsele la telefon ma scot din sarite si sincer daca avea cineva chef de glume, aveam pregatite cateva injuraturi frumoase.

Alo?

Pregatita?

Pentru ce? Cine esti? Vocea mea era sonora si aspra.

Iubire, usor, sunt eu, Danyel.

Si de ce suni cu privat?

Faceam si eu o glumita inocenta, nu e necesar sa tipi asa la mine.

Ce vrei?

Bun, am inteles, esti in zilele alea in care n-ai chef de nimic?

In momentul asta cel de care n-am chef esti tu, zi de ce ma deranjezi?

Ce faci in urmatoarele 10 minute?

Nu stiu, tu iti organizezi timpul pe minute?

Si eu care nu l-am crezut pe Aaron cand mi-a zis ca femeile sunt greu de inteles. In 10 minte esti in fata liceului, avem programare si nu vreau sa intarziem.

Acum vad ca imi faci si programul si daca nu vreau?

Nu ma face sa vin dupa tine si sa te iau pe sus. In 10 minute am zis.

A inchis, era asa de incapatanat, pur si simplu nu pricepea ca nu inseamna nu si nu da cum credea el. Mi-am luat la revedere de la fete, fara sa le zic de Danyel, nu ma simteam pregatita si nici nu aveam siguranta ca e ceva de durata. M-am intreptat spre baie unde mi-am desfacut coada, cifulindu-mi parul, atat cat sa aiba ceva volum, mi-am reimprospatat rujul si rimelul si am iesit cu grija pe poarta liceului fara sa fiu obeservata. Si l-am vazut, era sprijinit pe un motor, peste drum, imbracat cu jaketa de piele, cu tigara in mana, privind absent spre marele afis din fata liceului. Am mers incet, lovind asfaltul brutal cu tocurile inalte, vantul adia usor printre pletele mele brunete raspandind parfumul meu in atmosfera. A venit incet spre mine, prinzandu-ma de talie si apropiindu-si buzele de ale mele, uram sa ma tachineze asa, pana la urma m-a sarutat, luandu-ma pe sus si urancadu-ma pe motocicleta. Eram asa de atrasa de el incat intrebarile nu isi aveau rostul, in momentul ala ma putea duce si la capatul lumii, daca eram cu el, nu conta. Mi-am infasurat bratele in jurul pieptului lui, aranjandu-mi cu grija tocurile in locul potrivit, nu era prima oara cand zburam cu o motocicleta, deci eram familiarizata cu senzatia. Nimic, nici intrebari, nici raspunsuri, doar am stat inspirand parfumul lui pe tot parcursul drumului. Era aproape ora doua cand el a oprit in fata unui mare cerc format din motociclete, multi barbati, toti privindu-ma pervers. M-am ascuns dupa el, inca tinandu-ma strans de el.

– Vino! L-am urmat pana la o alt motor din multimea de acolo, un tanar l-a salutat si si-au strans mainile in stiul masculin. Mi-am dat ochii peste cap si i-am lasat mana libera lui Danyel.

– Deci ea e celebra Kristal, Aaron, incantat. Mi-a intins el mana, privindu-ma adanc in ochi, ii avea caprui, mai deschis decat ai mei. Se vede ca era pasionat de motoare dupa cat de dotata era motocicleta lui. Pe parti avea flacari si era de un gri metalizat.

– De asemenea, de ce m-ai adus aici? M-am intors cu privirea catre acei ochii cenusii, care ma devorau incontinuu.

– Ai sa vezi, doar ai incredere in mine. Usor de zis greu de facut.

13 responses

  1. dragut capitol. cred ca e vorba de o intrecere de motoare nu? astept next-ul sa vad daca e adevarat. te pup :*

    25/03/2011 la 9:34 pm

  2. aly

    :X:X imi place cap;;)
    imi place si atitudinea lu danyel :X
    ‘Nu ma face sa vin dupa tine si sa te iau pe sus. In 10 minute am zis.”
    a sunat bn ;;)
    spor l scris :
    :*:*:*

    30/03/2011 la 7:09 pm

  3. Tnx fetelor:X…Se pare ca sunteti singurele care mai rataciti din cand in cand pe aici:(…Din pacate la ficul asta am mai putini cititori, poate e shi vina mea…nu e la fel de reusit ca My Passion si de altfel au scazut shi vizionarile…dar asta nu conteaza:D…Eu scriu in continuare ptr mine, daca pe altii nu intereseaza…inca odata va multumesc fteleor:*Pupici Deea:*

    31/03/2011 la 5:44 pm

  4. Fir-ar. eram sigura ca am lasat comentariu.
    Si eu ratacesc pe aici si imi place mult cum scrii. Da, important e sa scrii pentru tine, pentru sufletul tau, pentru ca iti place.
    Sunt sigura ca citeste mai multa lume dar nu comenteaza 😦 . pupici, spor la scris!

    31/03/2011 la 8:00 pm

  5. aly

    asa s faci ..s scrii in continuare ..:*:*:
    io iti ador ficul :X:X
    spor la scris ..
    :*:*

    01/04/2011 la 1:34 pm

  6. IIiii, nu a dat Oana cooom :))
    Jale capitolu :X
    Abia ast nextu :>

    01/04/2011 la 5:48 pm

  7. me

    Si eu iti citesc ficul cu mare placere. Trebuie sa recunosc ca in ultimele zile am intrat din cateva in cateva ore numai sa vad poate poate ai postat urmatorul capitol. Sper sa nu te lasi, pentru ca ai destui cititori. Abia astepi nextul. :X:-* Bafta la scris!

    01/04/2011 la 6:05 pm

    • Tnx:x…ma bucur ca sunt cititori pe care ii descopar:D…De acum t rog sa lasi comm-uri:D..prt ca inseamna aja d moolt ptr mine:D…Pupici Deea:*

      01/04/2011 la 6:12 pm

  8. nici eu nu am multi cititori, dar nu ma las descurajata. nici tu sa nu te lasi. :*

    02/04/2011 la 9:16 pm

    • Cum am zis, n-am sa ma las niciodata ptr ca eu asa ma relaxez, scriind, cand scriu parca nu conteaza nota la mate sau testul de maine la romana:D…Desi nu pot sa neg ca si comentarile ma ajuta si imi demonstreaza ca nu scriu in van:D Pupici Deea:*

      03/04/2011 la 8:54 am

  9. Bii'

    Imi place mult mult mult ! :X
    :* >:D<

    30/06/2011 la 5:46 pm

  10. acum ca e vara nu am timp sa citesc decat un capitol pe zi, dar lasama sati spun ca e suuper! de abia astept sa vad ce se mai intampla 🙂

    19/07/2011 la 12:39 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s