Amintiri, momente, emotii, clipe, o intreaga viata..

Cap 13 Urmeaza “To be continued”

KPOV

“Adevarul nu trebuie descoperit, el exista si atat”

 

–         Kristal, noi n-am terminat de vorbit.

–         Ba da, Danyel, noi nu mai avem nimic de lamurit.

Asa s-a teminat ulitma conversatie de-a nostra din ultimele doua luni, parca aveam o gaura in inima, ceva asemanator cu strapungerea unu glont, ce s-a strecurat in inima mea. Degeaba dadeam timpul inapoi, Jessica a insemnat ceva in viata lui si nu sunt sigura ca s-a sters de tot amintirea ei din capul lui. Zilele treceau asa de greu fara prezenta lui si mi se pareau saptamani sau chiar luni. Christian isi dorea ca trecutul sa invie, dar eu nici nu stiam ce mai vreau de la viata sau de la mine. Vara se instalase foarte bine cu temperature mai mari decat puteai suporta chiar si cu AC-ul pornit. Cu greutate duceam pensula pe suprafata unghiei ce forma o dara de culoare rosu aprins. Caldura de afara insemna un singur lucru, Candy si plaja, parca aceste doua cuvinte erau sinonime. Telepatia dintre noi doua s-a activat si telefonul meu a inceput sa sune.

–         Neata!

–         Candy, e 14.00 si la tine e dimineata?

–         Pai cand ai treaba seara, te trezesti cand poti.

–         Ah….

–         Kristal, scuze, stiu ca nu te intereseaza, mai bine sa vorbim despre alt ceva, uite de exemplu ce vreme frumoasa e afara!

–         Candy, nu ne putem face ca ploua, tu ai o iubire perfecta si ma bucur asa de mult pentru tine.

–         Dar nu ploua si tocmai de aia, mergem la plaja.

–         Eram aproape sigura ca asta e motivul pentru care m-ai sunat.

–         Aproape?

–         Da, nu mai conteaza, tocmai imi faceam unghiile, ne vedem mai tarziu?

–         Intr-o ora sunt la tine, am si o surpriza, n-o sa vin singura asa ca mai bine te-ai face frumusica.

–         Nu vreau sa stiu ce surpriza ai pentru mine, o sa ma aranjez oricum. Ne vedem intr-o ora.

Costumasul meu de baie, ales bineinteles de Candy, statea aruncat pe pat, asteptand sa fie imbracat, era mov cu bulinute albastre pe sutien iar bichinii aveau putina dantela. Pe deasupra mi-am luat niste shorts si un top alb impreuna cu o pereche de sandale romane si mi-am prins parul in obisnuitul meu coc neglije. Candy ajunsese deja la usa mea, am recunoscut-o dupa ciocanitul care era capbil sa faca o gaura destul de mare in usa. Spre surprinderea mea, s-a tinut de cuvant si n-a venit singura, afara o astepta Aaron cu motorul si Christian cu BMW-ul.

–         De ce l-ai adus pe Christian?

–         Nu ziceai ca Danyel e trecut, deci sa ne uitam in viitor si deocamata in prezent e Christian.

–         Ce?

–         Nici eu nu m-am inteles,cert e ca azi ai sa petreci o zi cu el la plaja.

L-am salutat pe Christian si m-am urcat dreapta lui, un val de raceala lovindu-ma din plind, AC-ul din masina isi facuse cu siguranta bine treaba.

–    Salut.

–         Kristal, ce naiba, esti suparata ca merg si eu?

–         Nu, Christian. Doar ca…..

–         Doar ca nu e el, nu sunt el. Nu-i asa?

–         Imi pare rau. Am lasat capul pe spate punand stop discutiei ce ducea doar la un singur final, cearta. Christian nu era Danyel si nici n-o sa fie vreodata.

Plaja era aglomerata, zeci de persoane necunoscute roiau in jurul nostru, stropind, alergand si raznad. Depresia mea era din ce in ce mai puterinica, cand vedeam atata bucurie in jurul meu. Asta se putea remediea doar intr-un mod, m-am dus pana la un chiosc de acolo, cerand o apa minerala si am inghitit rapid cele 2 pastilute minune, ce-mi garantau veselie azi. M-am intors la mini gurpul meu de distractie ce deja se instalasera, Candy avea un costum de baie rosu cu alb iar Christian si Aaron slipi negri. Mi-am dat si eu jos textila, etalandu-mi costumul de baie mov, ce se pare ca a intorcea cateva priviri pe plaja. M-am asezat pe sezlong, privind ciondaneala baietilor in apa, Candy statea la bronzat iar mintea mea era deja plecata la singura persoana care o interesa cu adevarat, Danyel. In jurul meu se formase deja decorul de acum ceva vreme, cand am fost cu el la plaja, cand ploaia ne-a aratat cat de mult ne iubim.

–         Kristal? Kristal! Tipa la mine, fluturandu-si mana in fata ochilor mei, Candy, cu privirea ingrijorata.

–         Da, prezenta!

–         Nu se prea vede, unde erai cu mintea?

–         Ca e si foarte greu de ghicit, la el Candy, nu pot inceta sa ma gandesc la el.

–         Atunci du-te, vorbeste cu el si poate are o explicatie, nu te mai chinui.

–         Ai dreptate, asa am sa fac.

Si m-am ridicat de pe sezlong, luand motorul lui Aaron, pana la casa unde locuia Danyel. Nu stiu daca pastilele, Candy sau marea mea dragoste pentru el mi-a dat curaj, cert e ca toate au contibuit intr-un fel la asta. Imi doream asa de mult sa-I reaud vocea sa ii simt din nou atingerea, doar sa-l mai vad odata, nu conta care era adevaratul adevar, vroiam doar sa mai fie macar odata Kristal si Danyel in aceiasi propozitie. Inima imi batea ca nebuna, dorindu-si si ea inapoi dragostea lui. Adrenalina imi curgea prin vene si intr-un final am ajuns la marea vila din New York. Doua ciocanituri in usa mare de metal a fost de ajuns ca mama lui sa-mi deschida usa cu un mic zambet pe buze.

–         Buna ziua.

–         Buna ziua, sunt Kristal, am urgenta nevoie sa vorbesc cu Danyel, va rog frumos.

–         Deci tu esti Kristal, fosta iubita a lui Danyel?

–         Nu, eu sunt Kristal, iubita lui Danyel! Si am intrat in casa, fara permisiunea ei mergand pana in sala de masa, unde se pare ca luau pranzul.

–         Kristal? Ce faci aici?

–         Danyel, am sarit in bratele lui, ignorand persoana de langa el la masa, imi pare rau, vreau sa te ascult, vreau sa aflu explicatiile tale, te iubesc.

–         Nu-mi vine sa cred, ce te-a facut sa te razgandesti?

–         Nici eu nu stiu, dar mi-ai lipsit atat de mult, aveam asa de mare nevoie de tine.

–         Domnisoara, asa ai fost educata, sa dai buzna?

–         Mama, ea e iubita mea, Kristal Harrison.

–         Cum? Persoana de la masa s-a ridicat, era un domn bine imbracat, intr-un sacou cu o voce asa de cunoscuta mie.

–         Nu, Jhon, e imposibil sa fie ea.

–         Sa fiu ce?

–         Sa fi fiica mea. S-a intors domnul de la masa privindu-ma, era chiar disparutul meu tata, inima mi s-a oprit in loc si ritmul respirator era din ce in ce mai slab.

–         Tu ce naiba cauti aici?

11 responses

  1. aly

    aoleo …
    deci am luat soc=))
    deci sunt din ce in ce mai curioasa
    vrei sa ne omori ?:))
    glm
    e super capitolu
    mai ales cu ultima bomba :O:O
    spor la scris
    pupiki:*:*:*

    28/05/2011 la 9:20 am

    • Nu, cum sa te omor?:))…Bomba de la final sper ca a creat socul de care zici tu:))…Sorry de marimea capitolului, dar am vrut sa ramana in suspans la final:D..Ma bucur ca inca citesti si iti place:X…Pupici Deea:*

      28/05/2011 la 9:24 am

  2. aly

    chiar m ai lasat in suspans
    si da st din ce in ce mai curioasa in continuare deci o s fiu aiki:X:X
    spor la scris
    pupiki :*:*

    28/05/2011 la 1:45 pm

  3. uau! Chiar ca asta da veste soc. Iti place sa creezi tensiuni. :)) Abia astept continuarea. Bafta la scris!:)

    28/05/2011 la 6:50 pm

  4. tu chiar vrei sa ne omori
    ?
    :)))
    e foarte taree
    dar sa inteleg
    tatal lui kristal e si tatal natural al ei?
    banuiesc ca e tatal vitreg,nu?

    30/05/2011 la 7:18 am

    • Nu…eu nu criminala:D
      Nup, deci tatal lui Kristal e Jhon, dar el le-a parasit pe ea si pe mama ei si s-a dus ca aiba grija de fiul lui, Danyel:D Stiu ca e o mare incurcatura, dar o sa se descurce cat de curand;) Pupici Deea:*

      30/05/2011 la 5:35 pm

  5. Super tare. Sper ca pana la urma ei doi sa nu fie frati si sa poata sa fie impreuna. Mi-e imi plac surprizele de genul asta.
    Te pup!

    01/06/2011 la 5:23 am

  6. aly

    ahh st atat de curioasa
    numai am rabdare
    abea astp sa postezi :X:X
    pupiki :*:*

    05/06/2011 la 12:39 pm

    • Si eu as vrea sa pot posta:))..dar nu am avut timp sa scriu capitolul, deci sper ca pana miercuri sa-l pun pe blog:D..Sorry, Pupici Deea:*

      05/06/2011 la 12:42 pm

  7. aly

    😦
    sper si io sa il postezi
    deci spor la scris
    pupiki :*:*

    05/06/2011 la 12:54 pm

  8. la mn nu-i asa mare surprinderea,dar totusi :O imi place ficul ,ma duk la urmatorul capitol :*

    08/11/2011 la 5:07 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s