Amintiri, momente, emotii, clipe, o intreaga viata..

Cap 11 Regret, jur ca imi pare rau

„Lacrimile sunt cuvintele pe care inima nu le poate exprima”

KPOV

M-am eliberat din stransoarea bratului lui Danyel si am urcat in masina mamei care era pe punctul de a introarce cheia in contact. Avea ochii rosi, acum zambea, fara cuvinte m-a luat in brate, ca si cum ar fi fost ultima data cand va mai putea face asta. Deodata in mine s-a strans o mare doza de curaj, ca bateriile puse la incarcat, eram acum plina de speranta ca ma va ierta.

–    Iarta-ma, am spus printre suvoaiele de lacrimi ce imi navaleau pe fata.

–         Fetita mea, cum sa nu te iert, glasul mamei, glasul de care mi-a fost asa dor.

–         Imi pare asa de rau, sunt o proasta, nu trebuia niciodata sa te invinovatesc pentru plecarea lui, nu meritai.

–         Scumpa mea, poate ca e vina mea ca nu ti-am spus ca inca mai tin legatura cu el.

–         Dar de ce? Nu e de ajuns cat rau ne-a facut? Am incercat sa-mi mentin calmul, dar mereu cand venea vorba de el simteam ca-mi iese fum pe urechi.

–         Kristal, nu e asa cum crezi tu, in toti acesti ani nu te-a abandonat, a fost mereu la o distanta de un telefon. Puteai oricand sa-l suni, de atatea ori a insistat sa vina sa vorbiti, doar ca nu l-am lasat eu.

–         Si bine ai facut, eu n-am ce discuta cu el. Poate pe tine te poate duce cu zaharelul, dar pe mine m-a ranit prea mult, poate ca tu esti mai iertatoare sau doar mai naiva, dar eu nu vreau sa fiu asa.

–         Pentru Dumnezeu Kristal, e tatal tau, vorbesti despre el ca despre un strain!

–         De parca nu asta este, a fost cu mine cand am avut nevoie?A fost aici sa ma vada la inceputul liceului? Ba mai mult, el m-a impins inspre droguri si viata asta pe care o am acum. Nu vezi ca toate s-au intamplat dupa plecarea lui?

–         Nu pot sa las familia asta sa se distruga, daca tie nu-ti convine poti sa nu vorbesti cu el, e alegerea ta.

–         Oricum mama, pentru mine familia asta despre care spui, o reprezentam doar noi doua si stai fara grija, ca n-o sa se mai distruga niciodata.

–         Ma bucur asa de mult ca ai inteles,te vei introarce acasa?

–         Mama, il iubesc pe Danyel, am invatat sa fiu cu el, insa promit sa stau o zi pe saptamana acasa.

–         Sa sti ca mi-a facut o impresie buna Danyel, pentru asta n-am nimic impotriva sa ramai la el, atata timp cat te face fericita. Hai du-te, stiu ca te asteapta, distreaza-te, nu in fiecare zi termini liceul, felicitari fiica mea!

–         Merci mama, te iubesc. Si am coborat din masina cautandu-l pe Danyel cu privirea.

Era pe o banca, in fata liceului, fumand o tigara si in jurul lui era un nor de fum. Mi-am aranjat usor parul si rochita, eram fericita ca odata in viata mea destinul facuse dreptate. Racoarea se intensifica si vroiam sa ajung cat mai repde inauntru. Un junghi in inima a fost urmatoarea clipire, cand am vazut-o pe Jessica agatata de gatul lui, intr-un sarut ridicol de pasional. Am simtit o lacrima cazand poate fara initiativa pe obrazul meu. Era cel mai groaznic si umilitor moment din viata mea, imi doream asa mult sa merg si sa imi vars toata durerea pe ei, dar nu puteam. Nu stiu ce ma oprea, cert e ca am simtit cum totul se ducea naibii in momentul ala. Oare e adevarat ca viata pe o parte iti da si pe cealalta iti ia? Mi-a intalnit privirea, oprind instantaneu sarutul cu Jessica, dar era deja prea tarziu. M-am intors gasind-o pe Candy, care ma privea cu durere, strangandu-ma in brate. Vazuse toata scena si a fost acolo pentru mine, m-a luat si impreuna cu Aaron m-au dus acasa la Danyel.

–         O sa fi bine? Ma intrebat Candy strangandu-ma in brate.

–         Mai are rost? Da, o sa fiu bine, multumesc ca m-ati adus.

–         N-ai pentru ce, sti ca te iubesc si o sa fiu mereu acolo pentru tine, daca ai nevoie nu ezita sa ma suni!

–         Stiu, si eu te iubesc Candy, ne vedem in curand.

Cand am auzit ca au inchis usa in urma lor, m-am prabusit la pamant. Mi-am simtit picioarele de gelatina si am zis ca asta e finalul. Ce mi se intampla, unde era Kristal de alta data? Cu greu m-am ridicat si m-am dus in baie, privindu-ma in oglinda. Aveam senzatia ca eram a nimanui si poate chiar aveam nevoie de el mai mult decat credeam. Am auzit cum cheia s-a rotit in usa si stiam ca era momentul explicatiilor si nu vroiam sa vina vreodata. Era miezul noptii, o noapte ce pentru mine a trecut mai greu ca un an. Doua maini s-au asezat pe umerii mei, intorcandu-ma cu fata la el. Pe chipul lui se citea regret, avea ochii gri aproape de culoarea cenusei si parul ciufulit. Ma privea in ochi, parca implorand iertare.

–         Kristal, a suspinat el, lasand propozitia neincheiata.

–         Lasa-ma Danyel, nu vreau explicatii, nu vreau mai multa durere, nu pot, nu sunt pregatita.

–         Chiar crezi ca tot ce-ai vazut a fost adevarat? Ma crezi capabil sa calc peste promisiunile noastre?

–         De ce nu? De ce sunt eu mai buna ca Jessica, de ce nu m-ai lasa pentru ea?

–         Kristal, e un raspuns asa de simplu si sunt sigur ca-l sti foarte bine.

–         Danyel, vreau sa facem o pauza, ma intorc acasa, vreau sa-mi pun ordine in ganduri sa stiu ce voi face mai departe.

–         Daca asta este decizia ta finala, nu te voi opri.

Am aprobat din cap, lasand capul in jos, m-am retras din camera, facandu-mi bagajul. Poate n-am sa ma mai intorc vreodata aici, poate n-am sa il mai vad vreodata, cert e ca il iubesc. Am luat trolerul, geanta si am lasat cheile pe noptiera, parasind casa lui.

Mergeam pe strazi, la ore cand lumea statea in case si cand probabil prietenii mei se distreaza, eu simt ca ma prabusesc pe asfalt. Un claxon de masina m-a trezit din ganduri, un BMW gri metalizat s-a oprit langa trotuar, dechizand geamul in fata mea. Doi ochi albastrii ca marea m-au analizat, zambind intr-un final.

–         Hey pustoaico, urca!

–         Christian, ce faci aici?

–         Mi s-a facut dor de ochii astia ciocolatii, ce par cam tristi acum.

–         Nu conteaza, nu-mi cere explicatii.

–         Nici nu aveam de gand. Deci ce faceai tu la ora asta pe strada, cu un troler dupa tine?

–         Cred ca ma duceam acasa. Sti, ai aparut la momentul potrivit.

–         Ma gandeam eu. Hai da-mi mie trolerul si urca.

–         Multumesc.

Am urcat si mi-am pus centura, aranzandu-mi o suvita razleata din buclele ce trebuiau sa ma faca perfecta. I-am simtit mana, lunad-o pe a mea si strangandu-ma tare, ca in timpurile vechi.

–         Christian, de ce te-ai intors?

–         Nu ti-am zis?

–         Fi serios te rog, desi stiu ca nu te caracterizeaza.

–         Bine, am venit cu o afacere, vreau sa fac cateva picturi si m-am gandit la tine.

–         Oh, e o propunere?

–         Da Kristal, ce zici?

–         As fi incantata. Oricum trebuie sa-mi golesc mintea.

–         Acum o iau la stanga?

–         Da, pe straduta mica. Nu mai tii minte? Copacul nostru este chiar dupa colt si deja a inflorit.

–         Ce-ai facut in tot acest timp Kristal Harrison?

–         Atatea prostii! Daca ai sti cat ma bucur ca esti aici.

–         Si eu. Accepti maine o invitatie la cafea?

–         Cu mare placere, dupa amiaza.

–         Sigur, noapte buna, daca ii mai pot zicea asa, avand in vedere ca e 3 dimineata.

–         Multumesc ca mai adus in siguranta acasa.

–         Cu mare placere.

In casa era liniste, mama dormea si luminile erau stinse, m-am dus in camera mea si m-am trantit in pat, privind tavanul. Nu stiam ce urma, clar e ca destinul nu e niciodata correct cu mine.

…………………………………………………………

Yuppy, am scapat de o teza, cea la romana si vreau sa sarbatoresc asta cu voi printr-un nou capitol:D…Scuzati intarzierea dar ca sa ma revansez am atasat un personaj nou la Prolog cu personaje, pe Christian. Sper sa va placa assa de mult cum imi place mie:X…Lasa-ti si un comm cu parerea;) Pupici Deea:*

11 responses

  1. aly

    deci ..:X:X
    ooff jessica trb sa si bage ea codita :X
    imi plc capitolu ..cam trist …
    off ‘kristal’ are dreptate ..destinul nu e prea corect cam k nimeni s zik asa
    ce bn k ai scapat de o teza ..
    succes la uramtoarele..
    si spor la scris
    s ai multa multa multa inspiratie :X:X
    pupiki :*:*:

    12/05/2011 la 7:11 pm

    • Saru mana:X..O sa am nevoie de tot succesu din lume:)) Ma bucur ca-ti place si ca l-ai asteptat asa de mult timp:X…Pupici Deea:*

      13/05/2011 la 4:47 pm

  2. o ce ma dispera jessica
    totusi,incepe sa ma enerveze ca toate personajele principale cred ce vad,mai ales fetele
    si se simt foarte ranite,dar nu asteapta ca EI sa se scuze si sa le spuna adevarul

    13/05/2011 la 12:07 pm

    • Da stiu, aici ai dreptate, am cam facut o poveste clasica, dar aveam asa de multe idei in cap si nici mie nu mi se pare cea mai geniala din cate aveam, dar trebuia cumva sa-i despart:DSper macar sa citesti in continuare, promit o continuare promitatoare:D…Si poti sa te uiti la personaje, ca sa vezi mumusetea de baiat pentru care i-am despartit:D…Pupici Deea:*

      13/05/2011 la 4:46 pm

  3. nu puteau sa fie toate bune si frumoase ca s-ar fi terminat povestea. eu sunt de acord cu ce se intampla si sunt foarte curioasa in legatura cu ce se va intampla mai departe.
    te pup :*

    13/05/2011 la 12:43 pm

  4. aly

    hey knd postezi ??;;)
    pupiki :*:*

    18/05/2011 la 3:22 pm

    • Hey…sper ca voi apuca sa postez in week end, dar nush sigur, avand in vedere ca nici nu am scris capitolul…sorry:(…sunt ocupata cu teza la mate, care sigur o sa fie mai grea ca cea la romana:D…Pupici Deea:*

      19/05/2011 la 5:55 pm

  5. aly

    ooff bn
    te inteleg ..
    doar k scz io ..st nerabdatoare
    succes la teze
    pupiki :*

    19/05/2011 la 6:07 pm

    • Saru’mana moolt:X….asta e…daca ar fi dupa mn as da naibii teza la mate si as scrie tot ficul in locul ei:X:))..Dar nu se poate..Pupici Deea:*

      19/05/2011 la 6:09 pm

  6. aly

    moama
    si io :)):))
    te sustin
    :))
    pupiki
    :*:*

    19/05/2011 la 6:32 pm

  7. asa cum am crezut nu prea a fost de durata… biata kristal 😦

    29/07/2011 la 8:51 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s