Amintiri, momente, emotii, clipe, o intreaga viata..

Epilog

“Totul s-a intamplat intr-o zi de vara, imi alesesem cu grija hainele, o fustita de blug cu talie inalta, un blazer lung, lasat pe un umar si niste sandale cu platforma. Erau multe fete acolo, unele mai dezbracate ca mine ce asteptau sa dea proba pentru job-ul de dansatoare la bara. O doamna bruneta, machiata strident, m-a condus pana pe scena, unde cu putin curaj m-am apropiat de bara de metal. Am inchis ochii in secunda in care melodia incepuse si m-am lasat dusa de val. Iubeam dansul si chiar credeam ca voi castiga ceva bani pe treaba asta, dar nici nu stiam in ce aveam sa ma bag. Ultimul sunet al melodiei m-a facut sa deschid ochii si sa realizez ca majoritatea persoanelor care erau acolo ma aplaudau.

–         Fenomenal. A spus un barbat inalt, printre aplauze. Cum te numesti frumoaso?

–         Izabelle. Am soptit incat sa poata auzi.

–         Izabelle, a repetat el cu un accent frantuzesc, de acum incolo tu ai sa infrumusetezi acest local, tu ai sa fi starul, tu ai sa primesti aplauze, vei fi faimoasa.

–         Serios? Am spus uimita dar totusi in acelasi timp bucuroasa.

–         Sigur ca da. Charlote o sa te ajute sa-ti alegi costumele si machiajul. Bun venit la “ Fabulous” Izabelle. “

 

Am strans si ultimele acte de pe biroul meu, punandu-le in dosare si apoi am privit ceasul, era 17:00 iar eu imi terminasem treaba la servici. I-am salutat pe Michael si pe Kamelia, luandu-mi cheile de la noul meu peugeot rosu ce astepta cuminte in parcarea subterana a firmei. M-am privit in oglinzile mari ce inconjurau cladirea si mi se parea ca trecuse atat de mult timp de cand eram o simpla dansatoare la bara. Nimic din aspectul de acum m-ar putea da de gol ca am fost vreodata dansatoare la “ Faboulous”. Eram imbracata office, intr-un costum gri mat si botine negre, iar parul era elegant prins intr-o coada de cal. Am rotit cheia in contact si am apasat pe acceleratie gonind departe de firma, la apartament. Telefonul mi-a vibrat in poseta, am privit semaforul, era rosu deci aveam timp sa raspund la apel.

–         Da?

–         Ce faci Iza?

–         Vane, ce ma bucur sa te aud. Eu sunt in masina, plec spre casa. Tu?

–         Iza….s-a intamplat ceva ce ar trebui sa sti.

–         Poftim? Ce s-a intamplat?

–         Robert a fost luat de politie, e cercetat ca si Charlote pentru uciderea Sefului. Iza, mi-e frica ca ii vor face ceva.

–         La naiba. Stai linistita, te sun mai incolo. Si am aruncat telefonul pe celalalt scaun pornind spre sectia de politite.

 

      “ –     Izabelle, arunca pistolu ala din mana, poti sa ranesti pe cineva. Mi-a spus privind degetul meu ce era aproape de a apasa pe tragaci.

–         Gata? Te-ai inmuiat? Ti-am zis ca te omor cu mainile mele, gunoiule.

–         Nu fi proasta, sti ca vei fi si tu impuscata daca ma omori.

–         Atunci o sa ne vedem in iad. Am strigat apasand pe tragaci.

In acel moment usa garajului s-a deschis politistii intrand cu mare galagie, am reusit sa fug, auzind in spatele meu impuscaturi care s-au dovedit a fi pentru Alessia iar ceilalti au fost duci la puscarie. “

 

Mi-am scuturat capul, gonind amintirile astea, si am parcat in fata sectiei de politie. Am urcat scarile, am trecut pe langa fostul birou al lui Tylor si am strigat cat de tare am putut:

–         Eu l-am omorat pe Sef!

–         Iza, ce faci aici? M-a intrebat Robert de pe unul dintre scaune.

–         Imi marturisesc crima. Eu sunt cea care l-a omorat pe Sef, da-ti-le drumul lor.

–         Ai dovada? M-a intrebat unul dintre politisti.

–         Da, ati luat amprentele de pe pistolul cu care a fost omorat Seful?

–         Nu a fost gasit pistolul.

–         Bineinteles ca nu, doar eu l-am ascuns intr-unul din tomberoanele din spatele garajului.

–         Luati-o si duceti-o in celula si vreau un echipaj care sa cerceteze in cautarea pistolului. Acum! I-ar voi sunte-ti liberi.

–         Iza, de ce ai facut asta? M-a intrebat Charlote trecand pe langa mine.

–         Pentru dreptate Charlote. Imi pare rau.

 

Trecusera aproape 10 luni de cand eram in spatele gratiilor, viata mea era fara sens acum, nu mai era nici film prost, nici poveste ireala, era doar o simpla coincidenta, poate daca nu m-asi fi dus in ziua aia la club n-as fi fost aici. Am inchis ochii adormind rapid, tot ce ma mai tineau in viata erau visele si el. Dar el nu a mai trecut de mult pe aici, ultima data mi-a spus ca ma iubeste, dar e o iubire bolnava, care ii face rau. Nu-l condamn, am multi ani de petrecut dupa gratii si nu avea rost sa ma astepte. Am luat pumnul de pastile pentu care platisem destul de mult si am inchis ochii intinzandu-ma pe pat. Aici se termina tot.

 

–         Izabelle, ce faci aici?

–         Ti-am zis ca o sa ne vedem in iad.

SFARSIT

Anunțuri

9 responses

  1. Doamne 😡
    – Izabelle, ce faci aici?

    – Ti-am zis ca o sa ne vedem in iad.
    Geniala partea asta :x:x:x
    Si totuuuusi! Este prea scurt, pisi. Vrei sa am omori.
    Doamne, nu pot sa cred ca s-a terminat dramatic, stii tu, asa cum imi place mie :x:
    Doamneeeeee 😡
    Oh, o sa imi fie dor totusi de Izabelle si personalitatea ei(bine, de personalitatea ei am parte in fioecare zi cu nimeni alta decat tine).
    Bravo, mami 🙂

    07/01/2012 la 6:00 pm

    • Asta a fost un compliment pisi? Sti am prostu’ obicei sa crez personaje dp personalitatea mea, aia enervanta:)) Pupici Deea:* Si da, stiu stiu, sunt geniala:))

      07/01/2012 la 6:02 pm

      • Vai, sa nu te deochi ce modesta ai fost >:D<
        P.S.: creez, pisi :))

        07/01/2012 la 6:05 pm

  2. Da, debordez de modestie:P
    PS: Stiam pisi>:P

    07/01/2012 la 6:07 pm

  3. ca să vezi cât de naivă mi-s! eu chiar credeam că va fi happy end!
    dar cred că nu s-ar potrivi cu restul acţiunii… ştii, îmi pare rău că s-a terminat, e trist.
    dar e grozav capitolul, cum ea are parte de o viaţă normală şi mai apoi renunţă la ea pt dreptate… şi faza cu „Ţi-am zis că o să ne vedem în iad” e fenomenală!!!
    cam lung comm-ul, nu?
    felicitări ca ai reuşit să-l termini şi să-l scri aşa frumos,
    pupici mulţi!!!

    08/01/2012 la 12:09 pm

    • Saru mana mult:* Ma bucur ca ti-a placut, si eu ador faza de la sfarsit:)) Imi pare rau ca nu a fost happy-end, dar de obicei ma pricep mai bine la drama:D Pupici Deea:* Si multumesc pentru ca mi-ai citit ficul:X

      08/01/2012 la 3:58 pm

  4. Aplauze…superb. Un epilog pe masura O sa-mi fie foarte dor de Iza.

    08/01/2012 la 7:14 pm

  5. pacat ca s-a terminat 😦 …a fost foarte frumos pana acum…

    20/07/2012 la 5:57 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s