Amintiri, momente, emotii, clipe, o intreaga viata..

Capitolul 14

Trecuse o luna de cand nu l-am mai vazut pe Tylor, o luna in care paream o fantoma, mancam cat de putin puteam, cautam un job pentru ca deja veniturile mele ajunsesera pe minus si am neglijat tot ce reprezinta aspectul fizic. Toamna se instalase si mainile deja incepusera sa-mi inghete pe diplomatul pe care il tineam in mana, eram la primul interviu, nu ceream mult, un post de secretara imi era suficient ca sa pot trai normal.

–         Pute-ti intra. M-a informat o domnisoara roscata, inalta, ce afisa un zambet contagios.

–         Multumesc. Am zambit si eu la ea si am intrat in biroul Directorului unde m-am invaluit in caldura de acolo.

–         Buna ziua. Din spatele laptopului a aparut un chip destul de tanar, cu o privire patrunzatoare, de un verde ce te ducea cu mintea la o padure in mijlocul verii. La vederea mea i-a aparut un zambet pe fata si mi-a facut semn sa iau loc pe scaunul din fata lui.

–         Buna ziua. Sunt Izabelle, aici este Cv-ul meu. Si i-am inmanat dosarul negru, destul de subtire ca si continut.

–         Interesant domnisoara Izabelle, s-au epuizat locurile de munca in industria dansului la bara?

–         Nu domnule, i-am privit numele de pe placuta din fata mea, Michael.

–         Cv-ul tau este in regula, vrei sa fi secretara?

–         Daca nu cer prea mult.

–         Pentru o domnisoara asa draguta ca tine nu este niciodata prea mult.

Am continuat discutia despre locurile mele de munca pe care le avusem inainte, vanzatoare de inghetata, ospatarita si despre studiile mele, care si ele se opreau la facultate. Am inghitit in sec cand l-am vazut ridicandu-se, ma asteptam sa dea mana cu mine si sa-mi spuna ca o sa ma sune daca are nevoie de mine, dar am ramas placut surprinsa de ceea ce tocmai zisese el.

–   Si Izabelle, de cand crezi ca poti incepe munca?

–         Vorbiti serios?

–         Nu glumesc cu lucuri asa de importate. Sper ca salariul si orele de munca sunt ok.

–         N-am nici o plangere, maine la prima ora sunt aici.

–         Perfect. O zi buna Izabelle.

–         Si dumneavoastra.

La iesire m-am lovit de aceiasi roscata zambareata.

–         Cum ti-a mers?

–         Atat de bine incat de maine o sa fim colege.

–         Ma bucur, eu sunt Kamelia.

–         Izabelle, incantata.

–         Daca maine ai nevoie de ceva poti sa-mi spui si te ajut cu multa placere.

–         Multumesc Kamelia.

–         Ne vedem maine.

M-am trantit in pat invelita intr-un patura calduroasa si cu o salata intr-un bol, gandindu-ma la rezumatul zilei de azi. Reusisem sa ma angajez, am facut programare la coafor, mi-am cumparat cateva costume office si le-am sunat pe Vane si pe mama pentru a le da vestea cea mare. Era prima zi din luna noiembrie cand eram pur si simplu fericita, simteam ca desi durea, puteam trece peste. Insa era ingrozitor ca eu sa-mi aduc aminte de fiecare sarutare, atingere si soapta a lui, iar el nici macar sa stie cine sunt. Brusc chipul lui Michael mi-a venit in minte si ideea ca e un tip aratos m-a cam inspaimantat. Am scuturat din cap si am luat o fruculita din salata. Dar oare se putea? Nu…Deotata telefonul meu a inceput sa vibreze pe ritmul melodiei Rihannei.

–         Alo?

–         Iza, ce ma bucur ca dau de tine!

–         Scuza-ma, cu cine vorbesc?

–         Sunt eu, Alessia. Trebuia sa recunosc vocea pitigaita, insa de data aceasta parea ingrijorata.

–         Cu ce te pot ajuta? Am intrebat incercand sa nu mi se vada sarcasmul din voce.

–         Este vorba de Tylor…

–         Ce a patit? Instantaneu inima a inceput sa-mi bata mai tare si respiratia sa mi se opreasca.

–         A fugit de acasa, stiu ca suna ciudat, dar ieri am plecat si cand m-am intors disparuse.

–         Si eu cu ce te pot ajuta?

–         Ma gandeam ca ai putea sti unde s-a putut duce. Dar scuza-ma de deranj, nu trebuia sa te sun.

Si tot ce am mai auzit a fost bipul cu care s-a incheiat conversatia noastra. Am privit ceasul telefonului, era 23:41 aproape de miezul noptii iar eu ma gandeam ce puteam face ca sa-l gasesc pe Tylor. Instantaneu mi-a aparut in minte sectia de politie, biroul lui care acum era o camera goala cu peretii albi, dar oare el isi amintea? Am chemat un taxi si m-am imbracat rapid luandu-mi peste blugi si bluza un cardigan negru si gros, m-am incalatat cu ugg-urile iar claxonul taxiului m-a anuntat sa cobor. Intr-un sfert de ora am anjuns la sectia de politie unde mai bantuiau doar cativa polisiti ce se pregateau sa plece acasa. Am intrat in vechiul biroul al lui Tylor, era exact cum il vazuzem ultima oara, gol cu pereti albi. M-am lipit de perete si m-am lasat usor in jos lovindu-ma de cimentul rece, prima noastra intalnire a fost aici. Pe atunci o fata timida, o simpla dansatoare la bara, iar el cel mai frumos baiat pe care il vazusem, avea un singur tel, sa-l prinda pe Sef.

“ – De ce ai incredere in mine? Pana la urma nu sunt decat o prostituata, cum tu ai zis-o. Ma pot duce oricand la Sef sa-i spun, oricand poti ajunge la cativa metri sub pamant.

–         Scumpa mea, stim amandoi cat il urasti, ca ti-a distrus viata, cata scarba iti produce. Nu sunt cititor de minti, dar sunt sigur ca nu-ti face placere sa te atinga. A soptit el langa urechea mea, facandu-mi intreaga piele de gaina.”

Fara sa vreau cateva lacrimi mi-au traversat obrazul lovindu-se si ele de ciment. Imi era frig, iar Tylor nu era de gasit, poate chiar el nu-si va mai amintit niciodata nimic…

–         Tu esti fata de la spital, cea care mi-a zis ca ma iubeste. Am auzit in spatele meu vocea lui si cand am ridicat privirea l-am vazut in pragul usii, rezemat.

–         Tylor! Am strigat luandu-l in brate strans. Nu ma asteptam sa reactioneze insa mainile lui mi-au cuprins talia si o caldura sufleteasca m-a invaluit instant.

–         Imi pare rau. A spus el retragandu-se in spatele meu, privind curios peretii albi.

–         Recunosti locul? L-am intrebat, incercand sa remediez imbratisarea de mai devreme.

–         Probabil. L-am visat aseara, sau poate era doar o scena dintr-un film.

–         Ce vrei sa spui? Spune-mi exact ce-ai visat.

–         Daca stau bine si ma gandesc, te-am visat pe tine.

–         Pe mine?

–         Da, erai imbracata sumar, stand chiar aici, mi-a arat el cu mana, pe un scaun negru cu catuse la maini. In fata ta era un barbat, nu i-am putut vedea chipul ce spunea ca tu il poti ajuta sa prinda un anume “Sef”, sti ca o spioana.

–         Nu pot sa cred! Am suspinat eu luptandu-ma cu lacrimile ce se ambitionau sa cada din ochii mei.

–         Ai spus ceva? M-a intrebat el, parca revenind cu picioarele pe pamant din visul de mai devreme.

–         Tylor, acel barbat de pe scaun erai tu. Am spus-o dintr-o suflare asteptandu-ma la orice reactie, insa el a continuat sa vorbeasca.

–         Asta explica continuarea visului.

NA: Scuzele nu-si mai au locul, dar vreau sa va spun ca am avut calculatorul stricat si in plus toate cele trei teze in sapatamana ce tocmai a trecut. Am inceput sa caut personaj pentru Seful, ca sa vedeti si voi cam cum ar arata. Sper ca o sa va placa capitolul si va mai spun doar ca povestea se va termina in curand. Pupici Deea:*

 

Anunțuri

9 responses

  1. Imi place :*
    Sper sa isi fi amintit ce s-a intamplat :*
    Ca Izabella e cea care il iubeste :*
    Superb capitol 🙂
    NEXT

    27/11/2011 la 9:40 am

  2. foarte foarte fain!
    acum ne tii in suspans, nu? inca nu vrei sa ne zici daca el isi aminteste sau nu. foarte rea mai esti!
    nu-ti fa griji ca ai lipsit, nimeni nu a mai publicat nimic, tezele ne omoara si pe noi,
    pupici multi

    27/11/2011 la 5:48 pm

    • Stiu ca-s rea:)) Mi s-a mai zis, dar…. Ma bucur ca n-a deranjat pe nimeni lipsa mea de pe blog:D Dar promit ca ma revansez, asta daca nu imi face iar calculatorul surprize:D
      Pupici Deea:*

      27/11/2011 la 6:41 pm

  3. imi place foarte mult. spor la scris si la scoala. te pup.

    28/11/2011 la 8:03 am

  4. Ah, ca ai invatat tu la teze de te-ai spart.
    Si capitolul e genial, scena cu interviul imi aminteste de o scena tot cu un interviu dintr-o anumita carte pe care am citit-o noi :-„. Am dreptate :>?
    PS: Te grabesti cu urmatorul capitol, sper :-w

    28/11/2011 la 5:10 pm

    • Shh, ca trb sa par o fata studioasa 😀 Ma grabesc, ma grabesc:D Pupici Deea:*

      28/11/2011 la 5:22 pm

  5. imi place…cred ca se apropie finalul, nuh? desi eu nu prea vreau sa se termine 😦 anyway, astept nerabdatoare nextul 🙂
    pupici, emma :*

    29/11/2011 la 8:09 pm

    • Da, probabil se va termina in 2-3 capitole de acum incolo 😀 Pupici Deea:*

      01/12/2011 la 11:57 am

  6. Foarte fain, Taylor isi aminteste yeiii

    01/12/2011 la 11:25 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s