Amintiri, momente, emotii, clipe, o intreaga viata..

Iubire obsesiva

Cu greu am reusit sa-mi tin echilibrul, rezemandu-ma de usa camerei noastre din hotel, privind-o pe Mimi, care era putin mai relaxata, cum cauta disperata prin geanta cheia.

–          Evrica! Am gasit-o, acum daca te-ai da din fata mea sa o si pot deschide.

–          Scuza-ma. Am mai facut cativa pasi asigurandu-ma ca mai simt pamantul sub picioare si peretele in spatele meu.

–          La naiba, nu nimeresc. A strigat Mimi dupa cateva incercari de a descuia idioata aia de yala.

–          Mai incearca, nu cred ca picioarele mele mai rezista mult.

–          Gata, poti sa mergi? M-a intrebat prinzandu-ma de mana si tragandu-ma incet dupa ea.

–          Shoturile alea si-au facut efectu, imi simt capu’ ca o bila de bowling si ale naibi sandale, mi-au storcit picioarele.

–          Hai nu te mai plange, nu te simteai atat de rau pe ringul de dans. Si zau, ai facut un show de zile mari.

–          Multumesc de incurajari. MI-am dat ochii peste cap si i-am cerut sa-mi desfaca fermoarul rochiei mulate crem ce functiona mai ceva ca un corset.

Si uite asa am mai bifat o betie crunta. Mi-am scotocit prin geanta dupa telefon sa realizez ca defapt il lasasem toata noaptea in camera de hotel, pe noptiera. Minunat, sute de apeluri si mesaje pierdute, majoritatea de la ai mei si totusi unul mi-a atras cel mai mult atentia.

“ Scumpa mea Diana, mi-a fost dor de tine, vreau sa vorbim si tu sti ca dorintele mele sunt ordine. O sa dau eu de tine, te sarut dulce. Mike.”

Pot sa jur ca in timp ce am citit mesajul inima mi-a stat in loc, nu putea fi adevarat, el nu avea cum sa iasa din inchisoare.

–          Mimi! Am strigat tinand inca telefonul strans in mana. Unde naiba esti?

–          Nu urla asa, imi bubuie capu’. Ce s-a intamplat?

–          Citeste. I-am dat telefonul pe ecranul caruia inca mai era scris mesajul care avea sa-mi schimbe din nou viata.

–          Drace! Asta sigur nu e vreo gluma proasta? Mike nu are ce cauta aici, el e la inchisoare.

–          Mimi, vrea sa vorbim, tu intelegi ce inseamna asta? Corpul imi tremura, inima imi batea mai tare ca niciodata iar obrajii imi erau plini de lacrimi.

–          Hei, va fi bine. Mi-a spus strangandu-ma tare in brate. Mike nu-ti poate face mai mult rau. Te-a ranit destul.

Am adormit imediat dupa dusul cald pe care-l facusem. Nu ma puteam linisti, era groaznic, cosmarul meu ce purta numele Mike se intoarse, cumva scapase din inchisoare si era logic sa se intoarca dupa mine.

“         –          Diana, unde naiba pleci?

–          M-am saturat Mike, am bagajul deja facut, lasa-ma sa plec. Cedam psihic, ma teroriza, era viata mea si totusi iadul meu.

–          Nu te pot lasa, nu intelegi Diana? Eu fara tine nu stiu sa traiesc. A venit langa mine prinzadu-ma de talie si strangadu-ma tare.

–          Mike, am suspinat lasandu-ma dusa de val si de sarutarile lui. Nu mai rezistam asa, totusi Mike avea momentele lui bune, atunci era omul pe care-l iubeam mai presus de orice.

–          Aculta-ma iubito, n-am sa te las niciodata sa ma parasesti, te iubesc prea mult Diana. “

Visul meu s-a sfarsit in momentul in care soarele a patruns incet, ajungand la picioarele mele si mirosul de cafea gadilandu-mi simturile. Am clipit usor incercand sa ma ridic in coate, insa era un efort supraomenesc, aveam o durere insuportabila de cap si vedeam in ceata. Betia crunta de aseara m-a calmat pentru urmatoarele saptamani, asa ca adio alcool. Cu chiu si vai am reusit sa ma ridic si sa ma indrept spre sursa mea de viata, cafeaua.

–          Neata “Marea mahmureala”, am adus micul-de-jun. In spatele meu Mimi tocmai intrase asezand pe pat o punga de la patiserie si puteam pune pariu ca era plina de croisante cu ciocolata si vanilie.

–          Neata, defapt e dupa amiaza, dar totusi multumesc pentru mancare. Am spus cautand in punga dupa cele cu ciocolata.

–          Ai baut cafeaua? Probabil s-a racit. Mimi mi s-a alaturat ciugulind si ea dintr-o bunatate cu vanilie.

–          N-am apucat.

–          Diana, ma tot gandesc la aseara, crezi ca Mike ar fi in stare sa evadeze?

–          Nu stiu. Subiectul “ Mike” m-a facut sa-mi pierd pofta de mancare.

–          Imi pare rau ca am adus vorba si ca sa schimbam subiectul cat naiba mai zacem in camera asta de hotel?

–          Nu mult. Trebuie sa mergem sa cautam ceva cu chirie. Imediat ce ma trezesc cu o cafea tare ma imbrac si mergem.

Am colindat orasul in lung si-n lat cautand apartamentul perfect, pana ce am intrat intr-un bloc in care speram sa nu mai ajung vreodata. Dupa ce Mike a intrat in inchisoare si Mimi a divortat ,am decis sa ne mutam impreuna, tot cu chirie, insa proprietarul a venit din tarile calde si a trebuit sa stam la hotel. Apartamentul pe care il imparteam cu Mike era aici, in blocul asta, la etajul 3. Totul era exact cum imi aminteam de acum doi ani si asta ma infiora cel mai tare.

–          Putem sa plecam de aici? Am intrebat-o pe Mimi care vorbea la telefon cu proprietarul apartamentului ca ne ghideze.

–          Te deranjeaza locul asta, asa-i? Iarta-ma, am fost o idioata cand m-am gandit ca o sa mai poti locui vreodata aici.

–          E ok. AI dreptate, sa mergem sa vedem apartamentul.

Totul a mers bine iar noi i-am spus proprietarului ca o sa-l sunam curand in legatura cu inchirierea apartamentului. Telefonul meu a vibrat anuntandu-ma ca am primit un mesaj nou.

Melancolie iubito? Ma bucur ca venirea mea ti-a starnit amintiri si ai decis sa te intorci la noi acasa. Mike”

Am privit in jurul meu, nici urma de el, mi-am intors privirea la ecranul telefonului si am sters mesajul. Nu aveam sa-I mai permit sa imi distruga viata, facuse deja destule.

–          Hei, esti bine? Arati de parca l-ai vazut pe Bau-bau.

–          Da, sa mergem. Am urcat in masina si am dat uitarii mesajul lui.

Ne-am intors la hotel iar Mimi a plecat la serviciu, eu eram libera azi asa ca m-am asezat pe pat, mi-am luat laptopul in mana, am conectat internetul, deschizand Google am dat search dupa cuvintele cheie “ detinuti evadati recent”. Am tot cautat in zadar, poate chiar Mike a iesit pe buna purtare sau judecatorul a decis ca nu e un pericol pentru societate. Pana la urma nu era, toata lumea il stia ca pe un om de afaceri de treaba, amabil, incapabil de spalare de bani si falsificare de documente. Totusi Mike era istet, avea oameni care faceau toate astea, el doar a fost arestat pentru complictitate. Nu pot sa-mi sterg din minte socul pe care l-am avut cand am aflat ca barbatul cu care locuiam, pe care-l iubeam era un ipocrit si un mincinos. Era greu de crezut, cateodata ma gandeam ca sufera de dubla personalitate, dar nu, totul era fals, el era o persoana falsa. Iubirea pe care jura ca mi-o poarta nu era decat o obsesie bolnava care ne-a facut rau amandurora. Aveam atat de multe sa-I reprosez, insa preferam sa raman cu durerea in suflet si sa nu-l mai vad vreodata. As minti spunand ca nu l-am iubit, era totul pentru mine si cedam de fiecare data cand buzele lui le alintau pe ale mele.

Brusc o ciocanitura in usa m-a facut sa tresar, am inchis laptopul si am deschis usa.

–          Mike…El, el era in fata mea iar eu ramasesem ca o stana de piatra privindu-l. Nu mai era barbatul de care ma indragostisem, era cu totul alta persoana, ochii stralucitori erau acum inchisi in cearcane, parul sau scurt castaniu, era acum ceva mai lung prins in spate intr-o coada. Desi intotdeauna a fost inalt si cu un corp bine lucrat la sala, acum statura lui impresionanta ma infricosa, intreaga lui aparitie aici ma facea sa-mi fie teama.

–          Scumpa mea Diana, sa sti ca am fost dezamagit, nici macar o singura vizita in inchisoare?

–          Pleaca! Fara sa-mi dau seama lacrimile imi udau obrajii iar vocea mea parea gatuita si nesigura.

–          Sti ca n-am sa fac asta. A spus oprind usa cu piciorul si intrand inauntru.

–          Nu vreau sa te vad, intelegi? Ma indepartam incet, cautand cu mana pe pat telefonul.

–          Nu te-ai schimbat deloc, esti la fel de frumoasa iubire. A spus prinzandu-ma de mana asfel incat corpurile noastre sa fie aproape.

–          Nu-mi spune asa! M-am desprins din stransoarea lui, prinzand telefonul in mana. Pleaca inainte sa sun la politie.

–          Cat de naiva esti. Si in cateva secunde eram lipita de perete sub greutatea lui, iar telefonul zacea pe podea. Mi-a fost dor de tine Diana.

–          Mike, ma doare. Pleaca te rog.

–          Crezi ca pe mine nu m-a durut? Spuneai ca ma iubesti si m-ai lasat la racoare sa putrezesc. Crezi ca pe mine nu m-a durut nepasarea si ignoranta ta? Stransoarea din jurul maini mele se intensifica, iar bataile inimi mele erau de necontrolat.

–          Nenorocitule, ai uitat cat rau mi-ai facut? De ce te-ai intors? Ce naiba mai vrei?

–          Pe tine!

Si atunci buzele lui m-au sarutat, nemilos, brutal, intr-un mod specific lui.  Era o sete in saruturile noastre, o nevoie, o dorinta mai presus de orice. El depindea de mine exact cum depindeam eu de el. Atunci am realizat ca obsesia se poate transforma in iubire, precum iubirea se poate transforma in obsesie. N-am ezitat nici un moment sa fac dragoste cu el, pentru ca-l iubeam. Bunatatea din mine ma mustra, era un infractor, o persoana care m-a ranit, care mi-a facut rau voit sau nu, dar realitatea era ca-l iubesc.

AUTOR:

In dimineata urmatoare, cand Mimi s-a intors din tura de noapte, a gasit pe pat o scrisoare:

 “ Iarta-ma, am facut ce mi-a dictat inima si chiar tu mi-ai spus ca ea nu se inseala niciodata. Aveam nevoie de el, de iubirea lui, poate ca nu e corect ce-am facut, poate ca nu e normal, dar asta e ce-mi doresc acum. Nu stiu cand ma voi intoarce, daca am sa o fac vreodata, dar n-o sa te uit, promit sa te contactez imediat ce ne stabilim undeva, sa-ti detaliez locurile pe unde am trecut si mai ales sa-ti spun ca mi-e dor de tine. Te iubesc si esti sora pe care n-am avut-o vreodata, mama care a avut grija de mine, dar mai ales prietena cea mai buna la betie. Inainte sa plec am vorbit cu proprietarul si am inchriat apartamentul pentru tine, platind in avans cateva luni. Nu-ti zic adio, pentru ca o sa ne vedem curand, asa ca la revedere Mimi. Cu dragoste Diana! 

Anunțuri

2 responses

  1. Waw ! Cine ar fi crezut ca obsesia se poate transforma in dragoste !
    Scrii foarte tare ! Imi place :X

    17/08/2012 la 10:27 pm

    • Atunci cand am scris povestea asta nu aveam degand sa-i las impreuna pana la final, insa brusc m-am razgandit:D Multumesc frumos pentru aprecieri♥ Pupici Deea:*

      18/08/2012 la 9:27 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s