Amintiri, momente, emotii, clipe, o intreaga viata..

Doar tu si eu

–         Cobori odata? Striga colega si cea mai buna prietena a mea Corina din fata blocului in care locuiam. Am coborat rapid treptele in acelasi timp aruncand si geanta peste umar.

–         Sunt gata. I-am spus zambind.

–         A dat Domnul. Dar ce-i cu zambetul ala lung pe fata ta?

–         Sunt doar bine dispusa. Mi s-a mai stins zambetul de pe fata si am continuat drumul spre liceu.

Probabil faptul ca stateam aproape de scoala era un avantaj, am intrat pe poarta, realizand ca ajunsesem la fix, inainte sa se sune. Am urcat scarile pentru a ajunge in clasa noastra de la etajul 1 si mi-am asezat geanta pe banca.

–         Neata! M-a salutat Miruna, cascand in acelasi timp si punandu-si si ea geanta pe banca, langa ea fiind locul liber, ca de obicei Adelia intarzia.

–         Neata bai, ce-i cu somul asta pe voi? Am intrebat eu cautandu-mi caietul pentru prima ora.

–         Nu intreba, si-a intors Corina privirea catre Miruna, cu zambetul asta s-a trezit de azi-dimineata.

–         Sunt si eu prezenta. Le-am spus dandu-mi ochii peste cap.

–         Hei, am intarziat? A intrebat Adelia intrant in fuga pe usa.

–         Dupa cum vezi profu’ n-a intrat in clasa. Asta e o premiera Adelia. A spus Miruna.

–         Neata, a trecut Razvan pe langa mine afisandu-mi zambetul ala in coltul gurii.

–         Neata bai. Ce-i cu tine prezent la prima ora? L-a intrebat Adelia sarcastica.

–         Ma plictiseam acasa. Si bineinteles ca imi era dor de intrebarile tale sarcastice. Adelia a scos limba la el ceea ce i-a provocat un zambet si mai puternic.

Profesorul de istorie intrase in clasa iar eu nu-mi puteam dezlipi ochii dela Razvan, era ca deobicei lejer imbracat, un tricou cu un imprimeu cu Spongee Bob si blugii sai negri. Totusi ceva la el ma atragea, probabil zambetul, ochii de un albastru nebun sau personalitatea lui rebela, independenta. Profu’ inca scria titlul lectiei pe tabla iar eu tocmai primisem un biletel din directia lui.

 

“ Nicole in fusta, asta e o premiera nationala.Carui fapt datorez acest miracol?”

 

Avea scrisul mic si inghesuit dar destul de citet, am rupt o bucata de hartie de la sfarsitul caietului si i-am raspuns la intrebare.

 

“ Venirea primaverii iti spune ceva? In plus ia zi, nu-mi sta bine?”

 

L-am mototolit si l-am aruncat peste randul din mijloc direct pe banca lui. Probabil avusesem ceva tupeu pentru a scrie idiotenia de mai sus, dar trebuia sa-mi incerc norocul nu? Mi-am primit blietelul inapoi, scris pe partea cealalta:

 

Hmm, bine e putin spus, arati HOT.”

 

Citeam pentru a 3-a oara biletul si ochii imi ramasesera pe cuvantul “hot” scris cu majuscule, eram surprinsa, speriata, uimita, bucuroasa, naiba stie ce simteam eu in momentul ala. Cert e ca profu’ a sezisat roseata din obrajii mei si si-a fixat privirea pe mine:

–         Domnisoara, vreti sa ne spuneti si noua motivul pentru care nu va luati notite?

–         Pai, imi cautam pixul, defapt am ramas fara pasta la pix.

–         Are cineva sa-i dea si domnisoarei Nicole un pix?

–         Am eu. S-a auzit de pe randul de la perete, prima banca.

–         Multumim Mona. Acum puteti scrie domnisoara? Mi-a spus inmanandu-mi pixul roz.

–         Da. Multumesc. Am spus lasand capul in jos inca rosie in obraji.

Am trecut cu liniste peste restul orei de istorie, fara alte incidente “fericite” dar si fara biletele dela Razvan.Lafel au decurs si restul orelor, chimie, romana, bilogie si bineinteles matematica.

–         Unde mergem dupa scoala? M-au intrebat Corina, Miruna si Adelia in cor.

–         Nu stiu daca am chef sa merg undeva. Am spus privind cerul fara pic de nori.

–         Hai zi odata ce ti-a scris Razvan in biletelele alea. M-a intrebat Corina.

–         De unde sti ca biletelele erau dela Razvan?

–         Probabil R-ul mare de la sfarsitul fiecarui biletel mi-a dat un indiciu. A si sa nu uit faptul ca radiai si erai rosie de fiecare data cand il primeai inapoi.

–         Ce sa zic. Nu va spun, e intim.

–         Si vrei sa te credem. Ia zi, se aud clopotele de nunta? A intrebat Adelia scotocind prin geanta mea.

–         N-ai sa gasesti nimic, i-am spus scotand limba la ea. Le-am pus bine.

–         Tine-ti-o eu o caut in buzunare.

–         Nici acolo nu le gasiti.

–         Rentunt. Esti o cauza pierduta Nicole. A pus Corina luandu-ma de brat.

–         Ramane stabilit pentru diseara nu? A intrebat Miruna entuziasmata.

–         Bineinteles, doar o sa fie si Razan acolo, nu Adelia? M-a lovit cu cotul Corina.

–         Logic. Doar nu rateaza marele crai Razvan o asa ocazie.Deci ia zi domisoara, vi cu noi?

–         Ma mai gandesc. Acum pot pleca acasa?

–         Vin si eu cu tine in directia aia. La revedere fetelor.

Mi-am intors geanta cu susul in jos in cautarea cheii de la usa pentru a putea intra in casa, mi-am dat jaketa jos si balerinii, urcand in camera mea de la etaj. Ajunsesem la 3 si un sfert si mi-am continuat drumul inspre baie facand un dus cald, ceea ce mi-a amintit de biletelul de la Razvan.Trebuiasa mi-l scot pe baiatul asta din minte inaite sa fie prea tarziu. M-am infasurat intr-un prosop alb si am pasit in camera exact inainte ca telefonul meu sa bipaie anuntandu-ma ca tocmai primisem un mesaj.

               “ Ne vedem diseara nu? Vreau sa te revad in fusta. Kisses R.”

Am dat replay la mesaj tastand rapid altul mai scurt si la obiect.

“Sigur ca da. Kisees N.”

Apoi le-am sunat pe fete sa-mi asigur prezenta diseara in club si sa ma anunte ca ne vom vedea acolo este 5 ore, suficiente ca sa ma decid cu ce ma voi imbraca.

 

Mai trebuie putin blush, mi-am spus in gand in timp ce priveam reflexia mea in oglinda mare din baie. Par ciocolatiu indreptat, ochii verzi incadrazi de gene lungi si eyeliner negru, ruj nude, rochie crem din dantela si bineinteles pantofi cu toc tot crem. Eram pregatita pentru seara asta si speram sa ma aleg cu ceva mai mult de o durere de picioare si o mahmureala maine dimineata. Am luat un taxi care m-a lasat in fata clubului unde deja ma asteptau Corina si Miruna, erau amandoua superbe in rochie rosie, respectiv neagra.

–         Adelia nu vine? Am intrebat apropiindu-ma de ele.

–         Ba da, dar punctualitatea nu e punctul ei forte. A zambit fortat Corina.

–         Ce te-a facut sa te razgandesti si sa vi in seara asta aici?

–         Uite asta, am spus vazandu-l pe Razvan venind inspre noi, impreuna cu alti colegi din liceu.

–         Nicole, Miruna, Corina, aratati superb. Gata de distractie?

–         Sigur.

–         Mergem? M-a intrebat prinzandu-ma de mana.

–         Du-te, venim si noi in cateva minute, sunt sigura ca Adelia nu mai intazie mult. Mi-a spus Corina zambindu-mi si facandu-mi cu ochiul.

M-a luat de talie si am intrat impreuna in club fiind imediat acaparati de muzica ce bubuia in boxe, fumul de tigara si aburii de alcool. Poate toate astea m-ar fi deranjat daca nu eram langa el, probabil imi imaginasem momentul asta de ceva timp, dar inca nu pot crede ca e adevarat.

–         Ce bei? M-a intrebat in momentul in care a decis sa mearga dupa bauturi.

–         Ma las pe mana ta, nu stiu, dar vreau ca seara asta sa fie de neuitat.

–         Bine, sigur ai suficienta incredere in mine? Mi-a spus aplecandu-se peste fotoliul in care stateam.

–         Sigur, i-am soptit si apoi l-am lasat sa se duca la bar pentru a comanda.

–         Cum e? Am fost surprinsa de chipul Corinei care a iesit de undeva din spatele meu.

–         E atat de evident? Am intrebat-o facandu-I loc langa mine.

–         Da, radiezi cand esti langa el. Se vede ca si el te place. Eu tot nu inteleg ce ati asteptat pana acum?

–         Mai conteaza? Voi cum sunteti? Sigur nu sunteti suparate ca nu stau cu voi?

–         Tu glumesti? Asta ar mai lipsi. Ne bucuram pentru tine Nicole, il meriti pe Razvan si el te merita pe tine. Vorbind de lup. Pot s-o las in grija ta? L-a intrebat in momentul in care a ajuns cu bauturile la masa.

–         Bineinteles. Si ca sa-ti demonstrez, poftim Cola ta.

–         Ce? Am spus eu privind paharul plin de Coca Cola.

–         Bravo, acum pot pleca linistita. Si Razvan si-a reluat locul langa mine, cuprinzandu-mi talia si asezandu-si capul pe urmarul meu.

–         Sti de cand astept ziua sa pot fi atat de aproape de tine?

–         Serios? Ii priveam ochii albastri si zambetul ala intr-o parte care ma fermeca.

–         Mhm, mi-a soptit si m-a sarutat incet si dulce, cum n-o mai facuse pana acum.

 

M-am trezit in galagia telefonului mobil care nu se mai oprea, l-am luat si am privit mai intai ceasul 12:32 si apoi am apelat-o inapoi pe Miruna de la care aveam apelurile pierdute

–         In sfarsit raspunzi. Ce faci?

–         Cam ce poate face un om care n-a dormit toata noaptea la ora 12 jumate? I-am raspuns inca somnoroasa.

–         Bine bine, scuza-ma ca te-am trezit, vroiam sa te intreb daca ne vedem azi.

–         Da, probabil ca da. M-am ridicat privind pe geam, era o zi de primavara perfecta, cu soarele sus pe cer, cu agitatia specifica orasului meu si cu traficul aglomerat.

–         Ne vedem la4 inparcare, daca vrei sa vi. Oricum il trimit pe Razvan dupa tine, asa o sa ma asigur ca esti acolo.

–         Da, da. O sa vin. Ne vedem atunci.

–         Bine. Somn usor in continuare.

–         Multumesc.

Mi-am tarat cu greutate picioarele spre baie si m-am privit in oglinda, amintindu-mi de seara trecuta. Razvan ma condusese acasa azi-dimineata in jurul orei 3 jumate- 4 si m-a sarutat de noapte buna, eram oficial iubiti. Am facut dus si am continuat rutina mea zilnica cu orele petrecute in fata oglinzi apoi alte cateva pentru a ma decide cu ce ma pot imbraca astazi. Mi-am pregatit o cafea si m-am asezat pe pat, cu laptopul in brate, deschizandu-mi adresa de messenger. Mi-am verificat cateva e-mailuri de la mama si tata care imi spuneau ca le e dor de mine si ca mai sunt doar 3 luni pana ne vom revedea. Erau amandoi plecati de acum doi ani in America si veneau doar in vacantele de vara si de iarna, iar eu , care se presupunea ca sunt suficient de mare ca sa-mi port singura de grija locuiam in apartamentul asta urias. In timp ce amintirile imi inundau mintea, o fereastra de mess s-a deschis:

 

R: Buna dimineata iubire. Cum ai dormit?

N: Buna dimi. Bine, pana sa ma sune Miruna. Mi-a spus ca azi trebuie sa ma prezint la ora 4 in parcare.

R: Da, eu aveam misiunea sa te aduc, obligat fortat. Dar sincer mi-ar place mai mult sa stau doar cu tine in brate azi.

N: Mergem si noi, stam putin, apoi vedem cum ne strecuram. Si eu vreau sa-mi petrec ziua doar cu tine.

R: Nicole, vreau sa-ti spun ceva. E destul de important pentru mine si cred ca-ti vei schimba total impresia despre mine, insa simt nevoia sa ti-o spun.

N: Nu ma speria. Despre ce e vorba?

R: Nu o pot face asa. Trebuie sa ne vedem, ca sa iti vad privirea si sa-mi pot da seama ce simti.

N: Atunci ne vedem diseara.

R: Bine, vin sa te iau la 4. Nicole, sti ca te iubesc nu?

N: Si eu te iubesc.

 

Incercam sa-mi dau seama ce vroia sa-mi marturiseasca Razvan, dar nu gaseam nimic coerent. Mi-am alungat gandurile de ingrijorare si m-am dus in bucatarie, trebuia totusi sa mananc ceva pe ziua de azi. Cand m-am intors primisem un mail dela Mona, in care-mi spunea sa n-am incredere in Ravan, fiind atasat de e-mail si o poza. In ea era Razvan, impreuna cu cativa din baietii de aseara, in jurul unei mese, intr-un club probabil, fiecare avand cate o tigara in gura si pe masa alte cateva. N-aveam de gand sa cred poza aia, era normal sa fumeze, avea 18 ani, era major si vaccinat, dar altceva ma nelinistise. Se putea interpreta in atatea moduri poza aia si eram si mai ingrijorata ca Mona o avea, stiam de ce e capabila curva aia. Stiam inca de acum doi ani ca il iubea pe Razvan, insa era prea mica si neinsemnata ca el s-o bage in seama. Atunci s-a auzit soneria si m-am ridicat pentru a deschide usa.

–         Razvan? Am intrebat in momentul in care i-am intalnit ochii albastrii.

–         Am venit prea devreme de nu esti imbracata inca?

–         Scuza-ma, nu m-am mai uitat la ceas. Intra.

–         Locuiesti singura? M-a intrebat asezandu-se pe patul din dormitor.

–         Da, ma scuzi cateva minute. I-am spus luand hainele pe care le pregatisem pentru azi si intrand in baie pentru a ma schimba.

Mi-am tras rapid pe mine blugii, un tricou corai cu imprimeu si mi-am prins parul intr-o coada de cal. Cand m-am intors in in dormitor l-am vazut privind poza trimisa de Mona, uitasem sa-o inchid, la naiba.

–         De unde ai poza asta? M-a intrebat destul de calm pentru scenariul pe care mi-l facusem eu in minte.

–         Am primit-o acum cateva minute dela Mona.Razvan, alea erau simple tigari, nu-i asa? L-am intrebat apropiindu-ma incet de el si asezandu-ma pe pat.

–         Nu Nicole, sunt droguri. Mi-a raspuns socandu-ma.

–         Poftim? Am privit inca odata imaginea, nu putea fi adevarat.

–         Da, asta vroiam sa-ti spun, dar crede-ma, incerc sa ma las. Asta motiveaza si absentele mele de la liceu, timpul care mi-a luat sa te abordez, nu puteam sa te ranesc.

–         Dar, dar….Mainile lui mi-au cuprins umerii si buzele lui le-au prins pe ale mele simtindu-i durerea in intensitatea sarutului.

–         Iarta-ma, te rog. Intelege ca te iubesc, pentru tine am curajul sa ma las, vreau sa te fac fericita, crede-ma Nicole.

–         Eu, nu stiu ce sa zic, sunt inca socata. Nu am crezut vreodata ca tu te drogai, Razvan alea sunt periculoase, sunt ilegale.

–         Stiu, inca nu stiu ce-a fost in mintea mea. Si-a lasat privirea in jos, inchizand poza si stergand-o din calculator definitiv. Telefonul meu a inceput sa vibreze pe melodia Rihannei.

–         Ce faceti mai?Nu mai veniti odata?

–         Am avut eu o problema, ajungem in 10 minute.

–         Bine, vin si ei imediat, a anuntat Corina restul grupului, inchizandu-mi telefonul.

–         Hai sa mergem. I-am spus cautandu-mi conversele albe.

–         Asta inseamna ca ma ierti? A intrebat el. Asta cautai? Mi-a spus ridicand perechea de adidasi de sub pat.

–         Probabil, i-am spus zambind si m-am incaltat, fiind gata sa plecam.

Ne-am luat de mana si am trecut pe la magazin pentru a aproviziona grupul, vechea lege, care ajunge ultimul cumpara bere si doze de energizant. Ei erau stransi in parcare, asezati pe bordura, strigand puternic cand au vazut dozele de bere si energizant in mainile noastre. M-am asezat langa ei, privind cum Razvan se alaturase celorlalti baieti care jucau fotball, in timp ce eu am luat o inchititura din energizant, dorindu-mi sa cred ca l-am iertat, ca el se va tine de promisiune si va lasa drogurile.

–         Hei, indragostito, la ce te gandesti? M-a intrebat Adelia intinzand pachetul de tigari spre mine. Vrei?

–         Da, si am luat una din pachet aprinzand-o de la a ei. Sti, pana la urma idioteniile astea sunt bune pentru a te relaxa.

–         Mie imi spui. Ia si o gura de bere, a venit primavara Nicole, asta inseamna deja terminarea liceului.

–         Mai e ceva pana atunci, iar eu vreau sa ma bucur de primavara asta.

–         Pai atunci hai s-o facem. Si doza ei de bere s-a ciocnit de a mea. Sa fi fericita Nicole, o meriti.

In momentul ala i-am intalnit privirea lui Razvan, parea dezaprobatoare, stiam ce vroia sa fac si am aruncat tigara stingand-o cu talpa. Mi-a zambit, era o prostie sa ma apuc de fumat si el o stia mai bine ca oricine.

– Sunt fericita, Adelia. Si am dat doza de bere pe gat, il aveam pe el langa mine, asta insemna fericirea.

NA: Stiu ca am lipsit mult, am avut probleme cu blogul, dupa cum ati vazut o perioada a fost privat. Acum insa am revenit cu un oneshot care mie imi este foarte drag, l-am scris cu un nod in stomac pentru ca si eu am fost uimita de felul in care am gandit povestea celor doi. Mi-a fost dor de voi si mai ales dor sa imi exprim sentimentele in scris.  Pupici Deea:*

 

 

 

 

Anunțuri

7 responses

  1. Of, of. Mai gemulet, este frumos, si i-am mai spus.(Vezi, fac si fapte caritabile, comentez fara sa ma strangi cu usa). Mi-a placut ca ai schimbat finalul si ti-am mai spus-o eu pe aia cu personajele.
    Si cu blogul… poate nu or sa mai fie probleme, nu? :-j -Animale, nu oameni!-
    Kisses. Ramo.

    19/03/2012 la 7:52 am

  2. P.S.: Imi place poza de la inceput :-„

    19/03/2012 la 7:54 am

  3. Da mai dulceata, tin sa mentionez ca poza este de la matale:)) Stiu stiu ca e frumos, doar e scris de mine;;) si cum modestia imi iese prin pori:> Multam de comm:* Pupici Deea:*

    19/03/2012 la 6:32 pm

  4. welcome back!
    foarte frumoasa povestea celor doi, da’ stii cum sunt eu… mereu vreau mai mult , mai ales cand e scris de tine! deci doar atât?
    kisses,
    allexandra

    30/03/2012 la 5:38 pm

    • Hey, saru mana:* Nu ma asteptam sa mai urmareasca cneva ce scriu eu pe aici:D Deocamdata doar atat, timpu’ ma preseaza:)) Probabil voi mai scrie one-shot-uri, dar de o poveste nu cred ca sunt capabila acum sa ma apuc:D Totusi multumesc mult de comentariu, inseamna mult pentru mine:*Pupici Deea:*

      30/03/2012 la 5:41 pm

  5. TeO Baa

    Foarte Frumoasa Povestea[:x] PuPa TeO [ :* ]

    22/08/2012 la 11:31 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s